Tratament depresie, anxietate şi atacuri de panică

Centrul Armonia este un centru de dezvoltare personală şi evoluţie spirituală care oferă servicii de life coaching şi psihoterapie tuturor categoriilor de vârstă – adulţi, copii şi adolescenţi – atât individual, cât şi în cadrul grupurilor (psihoterapie de grup, sistemică – de familie, de cuplu, etc) sau sub forma atelierelor de informare şi suport pe diferite teme.

Terapeuţii centrului Armonia sunt specialişti care ştiu să asculte, nu critică, nu judecă, nu evaluează, ci respectă şi promovează libertatea şi unicitatea fiecărui individ.

Centrul Armonia este calea către echilibru şi armonie! Echilibru înseamnă să fii aliniat în toate planurile vieţii tale. Fără acest echilibru, relaţiile tale personale şi profesionale ar avea de suferit, hobby-urile tale ar fi practic inexistente, micile bucurii ale vieţii reprimate, iar finanţele ar avea de suferit.

Tratament depresie, anxietate si atac de panica

Sună-ne la 021 315 8383 sau scrie-ne la info@centrularmonia.ro şi impreună vom stabili un program personalizat, special conceput de specialiştii Centrului Armonia pentru tine.

Tratamentele personalizate pot include:

Tratament depresie pentru cei din Bucureşti

  • Life Coaching (şedinţe individuale)
  • Psihoterapie (şedinţe individuale)
  • Terapie audio BrainSync (sesiuni individuale)
  • Terapii alternative (Vindecare reconectivă, Echilibrare energetică – şedinţe individuale)
  • Meditaţie Vedică (instruire individuală)

Tratament depresie pentru cei din afara Bucureştiului

  • Life Coaching (şedinţe individuale prin telefon sau Skype)
  • Terapie audio BrainSync – program personalizat (livrabil electronic)
  • Programe audio BrainSync
  • Terapii alternative la distanţă (Vindecare reconectivă, Echilibrare energetică – şedinţe individuale la distanţă)

ATACUL DE PANICĂ ŞI AGORAFOBIA

Aproape toată lumea trece din când în când prin momente de îngrijorare. Însă, în atacul de panică, persoana resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare/teamă/anxietate, încât poate simţi că imediat ar putea avea atac de cord, că va înnebuni sau îşi va pierde controlul. Într-un atac de panică poţi resimţi simptome fizice cum ar fi: probleme de respiraţie, furnicături, ţiuit în urechi, tremor, senzaţia de sufocare, dureri de piept, transpiraţie sau palpitaţii. Ar trebui să iti faci un consult medical ca să elimini orice cauză medicală posibilă a acestor simptome, cum ar fi hipertiroidism, dependenţă de cofeină, prolaps al valvei mitrale etc.

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.

Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare. Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate. Mulţi pacienţi diagnosticaţi cu atac de panică sufera şi de „agorafobie”. Agorafobia este reprezentată de teama resimţită în locurile şi în situaţiile în care pacientul ar putea avea un atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil.

De exemplu, persoanele cu agorafobie evită să rămână singuri în afara casei, să se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul, să traverseze poduri, înălţimile, să traverseze tuneluri, să traverseze spaţii deschise (câmpuri) sau să folosească liftul. Mulţi pacienţi au atacuri de panică şi în somn. Acest lucru se poate datora scăderii semnificative a ratei pulsului din timpul somnului, ceea ce determină o reacţie de compensare prin creşterea ratei pulsului, ceea ce poate duce la trezirea bruscă din somn.

Mulţi pacienţi cu agorafobie devin anxioşi la lumina zilei; alţii, în momentele în care apune soarele şi scade intensitatea luminii. Temperatura are un rol important în atacul de panică – numărul persoanelor cu atac de panică şi agorafobie creşte exponenţial în timpul verii, mai ales din cauza creşterii pulsului, a ameţelilor şi a deshidratării, precum şi datorită creşterii posibilităţilor de a petrece timpul în afara casei (unde, de fapt, persoana se percepe ca fiind mult mai vulnerabilă). Persoana se teme că în asemenea situaţii ar putea avea atacuri de panică.

Care sunt cauzele atacului de panică şi ale agorafobiei?

În decursul unui an, 30 – 40% din populaţia generală va experienţia un atac de panică. Cu toate acestea, majoritatea acestor persoane nu vor interpreta atacul lor de panică ca fiind un pericol catastrofal. Prin această interpretare, ei nu vor ajunge să dezvolte tulburarea de atac de panică sau agorafobie.

Iniţial, atacul de panică este activat de situaţii stresante, cum ar fi ieşirea din casă, conflicte maritale/conjugale, intervenţii chirurgicale, responsabilităţi noi sau diverse boli. Aceste senzaţii de activare fiziologică (dificultăţi de respirare, transpiraţie, palpitaţii, ameţeli etc.) pot fi interpretate greşit ca fiind semnele unui pericol catastrofal – de exemplu, persoana poate să se concentreze asupra creşterii frecvenţei ritmului cardiac şi să ajungă la concluzia că va avea pe loc un atac de cord. Ca urmare, persoana poate deveni „hipervigilentă” (adică să se concentreze excesiv asupra reacţiilor fizice), ceea ce poate duce la creşterea activării (senzaţii fizice şi îngrijorare accentuată). Acest nivel ridicat de activare poate declanşa noi interpretări catastrofice eronate, ceea ce numim „alarme false”, deoarece semnalează un pericol iminent în situaţii care nu sunt de fapt periculoase. Un atac de panică complet poate fi cauzat de asemenea niveluri ridicate de activare şi interpretări eronate.

În consecinţă, persoana dezvoltă „anxietate de anticipare” (teama că atacul de panică se va repeta) şi începe să evite situaţiile care pot induce asemenea anxietăţi – mai ales dacă ieşirea din asemenea situaţii este dificilă sau jenantă sau ajutorul nu este la îndemână. De fapt, în momentul în care persoana gestionează anxietatea preponderent prin evitare sau evadare, ea a dezvoltat deja agorafobia.

Atacurile de panica pot fi determinate de:

- ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool
- ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
- fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)
- folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)
- folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
- un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
- o nastere in trecutul apropiat
- o operatie cu anestezie generala
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:
- disfunctii tiroidiene (hipertiroidism – exces de hormoni tiroidieni)
- afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza functionarea normala)
- tulburari neurologice (epilepsie)
- astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
- afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
- intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace
- depresia
- anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva

Simptome

Principalul simptom al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul specialist. Atacurile de panica pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta.

Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):

- respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau senzatie de sufocare
- batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
- angina pectorala (durere in piept)
- transpiratie
- greata sau epigastralgii (dureri de stomac)
- vertij (ameteala), tremor, nesiguranta
- acufene (tiuituri in urechi)
- frisoane sau valuri de caldura
- frica de moarte si pierderea controlului
- senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate

Miturile cele mai frecvente despre atacul de panică şi agorafobie

În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este rezultatul unor probleme psihice foarte profunde. Desigur, oricine, cu sau fără atacuri de panică, poate avea probleme psihice serioase, dar tulburarea de panică şi agorafobia nu sunt neapărat legate de probleme psihice profunde.

Poti fi depresiv, să ai diverse tipuri de dependenţe, să te auto-critici pentru faptul că ai atacuri de panică, însă panica în sine poate fi tratată eficient fără terapie de durată lungă, care să exploreze experienţele din copilărie ale pacientului. Multe persoane cu atac de panică sau agorafobie au deseori convingeri nerealiste despre anxietate, de exemplu „Toate fricile sunt dăunătoare” şi „Trebuie să scap imediat de fricile mele”. Alţii îşi interpretează eronat anxietatea ca fiind semnul unei boli severe. Alte persoane cred că, de vreme ce au atac de panică şi agorafobie de mai mulţi ani – iar terapia tradiţională nu s-a dovedit utilă în cazul lor –, situaţia lor nu se va îmbunătăţi niciodată. Terapia integrativa, cu sau fără tratament medicamentos, s-a dovedit a fi foarte eficientă în intervenţia atacului de panică şi a agorafobiei.

Eficienţa terapiei în atacul de panică şi agorafobie

Din fericire, există mai multe studii care investighează efectele terapiei în cazul atacului de panică şi al agorafobiei. Aceste studii au fost derulate la Universităţile Oxford (Marea Britanie), Universitatea din Pennsylvania, Universitatea de Stat din New York (Albany), precum şi alte universităţi şi facultăţi de medicină. În cadrul unor intervenţii de 20-25 de şedinţe, rata eficienţei intervenţiilor variază între 85-90%. Chiar şi după terminarea intervenţiei, majoritatea pacienţilor evaluaţi la 1 an după finalizarea intervenţiei au menţinut
efectul acesteia.

Ce trebuie să faci tu ca si client

Terapia nu este o experienţă pasivă pentru tine, client. Pentru succesul acestui tip de intervenţie este nevoie de implicarea ta activă. În consecinţă, trebuie să vii săptămânal la şedinţe (în unele cazuri chiar mai des).

Aşa cum am menţionat mai înainte, majoritatea clienţilor care participă la astfel de intervenţii resimt îmbunătăţiri în funcţionare (din punctul de vedere al atacului de panică şi al agorafobiei), unele persoane resimţindu-le chiar imediat. Chiar şi în cazul în care resimţi rapid aceste îmbunătăţiri, trebuie să urmezi toate şedinţele din pachetul de intervenţie. Terminarea intervenţiei înaintea timpului prevăzut de terapeut creşte şansa recăderii, pentru ca psihoterapia este un proces centrat pe aspectele inconstiente ale mintii, aspecte care sunt mai putin accesibile nivelului constient si mai rezistente la schimbare; este un process de autorestructurare ce presupune lucrul fluid si stimulativ cu ambele fatete ale realitatii psihice (interne si externe), suprafata si profunzimea, constientul si inconstientul.

Intervenţia psihoterapeutica este concepută specific pentru fiecare client in parte. Primele şedinţe sunt alocate evaluării şi explicării modului în care se derulează şi funcţionează intervenţia. Psihoterapia integrativa abordeaza persoana sub toate aspectele identitatii personale, a raportarii la sine si la lume. Identitatea este cea care satisface nevoia inter si intrapersonala de coerenta, de stabilitate si de sinteza care asigura o permanenta in existenta. Identitatea personala se plaseaza pe un continuum ce implica legaturile din trecut in trairea prezentului si construirea unui viitor dorit. Cheia psihoterapiei este activarea resurselor blocate, dezvoltarea unor noi strategii de gestionare a obstacolelor, astfel incat persoanele, familiile sau grupurile aflate in dificultate, sa-si gaseasca propriile solutii, utilizandu-si potentialul de care dispun.

ANXIETATEA GENERALIZATĂ

Cu toţii suntem din când în când îngrijoraţi; ne îngrijorăm pentru lucruri care s-ar putea întâmpla; în alte cazuri, este suficient să fi avut doar un somn mai neliniştit. Dar persoanele care experimenteaza simptome fizice ce le împiedică să îşi trăiască viaţa în limitele normale, traiesc ceea ce se numeste anxietate generalizata. Asemenea simptome includ: stări de nelinişte, oboseală, dificultăţi de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară şi/sau insomnie. În plus, aceşti indivizi se îngrijorează pentru o serie de evenimente cum ar fi starea de sănătate, probleme financiare, respingere şi performanţă şi îşi controlează cu dificultate aceste îngrijorări. Multe persoane cu AG consideră că îngrijorarea lor nu mai este „controlabilă”, din care cauză cred se vor îmbolnăvi sau vor înnebuni.

Cine are anxietate generalizată?

Aproximativ 7% din populaţie suferă de AG. Femeile dezvoltă această tulburare cu o probabilitate de două ori mai mare decât bărbaţii. Această tulburare are o latură cronică, cele mai multe persoane admiţând că au fost toată viaţa lor persoane îngrijorate. Majoritatea persoanelor cu AG prezintă o serie de probleme adiţionale, cum ar fi fobii, depresie şi probleme de relaţie. O parte dintre persoanele cu anxietate spun că evită alte persoane de frica respingerii sau că devin excesiv de dependente de alţii tocmai datorită lipsei lor de încredere. Exista anumite trasaturi personale, care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburari: perfectionism, dificultati in a tolera frustrarea, nivel general crescut de nervozitate. Timiditatea, factorii de stres si traumele, pot contribui si ele la dezvoltarea anxietatii.

Care sunt cauzele AG ?

Aproximativ 30% dintre cazurile diagnosticate cu AG sunt moştenite. Există anumite trăsături care îi determină pe unii să dezvolte această tulburare, cum ar fi: nivel general de nervozitate, depresie, inabilitatea de a tolera frustrarea şi sentimentul de inhibare. De asemenea, persoanele cu AG raportează mai multe evenimente de viaţă stresante recente (conflicte cu alţii, schimbări la locul de muncă, sarcini suplimentare) decât persoanele fără AG. Persoanele cu AG s-ar putea să nu fie la fel de eficiente în rezolvarea problemelor zilnice de viaţă pe cât ar putea să fie, sau să fie implicate în conflicte în care să aibă niveluri mai scăzute de asertivitate sau să fie mai puţin eficiente decât ar putea să fie.

Cum influenţează gândirea anxietatea generalizată?

Dacă esti o persoană îngrijorata pentru că stii ca ti se vor întâmpla lucruri rele, probabil că vei recunoaşte că uneori spui „Da, dar ce ar fi dacă …?” Acest „ce ar fi dacă” iti inundă mintea cu o serie de posibile rezolvări negative, pentru care consideri că ar trebui să te pregătesti. Se pare că şirul lucrurilor pentru care te-ai putea îngrijora nu are sfârşit. De fapt, chiar şi în cazurile în care situaţia se rezolvă cu bine, ai putea spune „Ei bine, nu există nici o garanţie că nenorocirea nu s-ar putea întâmpla pe viitor!” În plus, îngrijorarea pentru unele lucruri care s-ar putea întâmpla în afara „razei tale de acţiune”, te poate face să gândesti că „vei înnebuni din cauza îngrijorării” sau că „îngrijorarea te va îmbolnăvi”.

Anxietatea se asociaza cu cel putin 3 dintre urmatoarele simptome:
* Neliniste sau senzatia de “a sta ca pe ghimpi”
* Dificultati de concentrare
* Iritabilitate
* Oboseala
* Tensiune musculara (dureri musculare, incordare musculara)
* Perturbari de somn (dificultati in a adormi sau a ramane adormit, somn nelinistit sau nesatisfacator)
Anxietatea, ingrijorarile si simptomele fiziologice provoaca un disconfort semnificativ si perturba functionarea in domeniul social sau profesional, sau in alte domenii importante de functionare.

Este util tratamentul medicamentos?

Mulţi pacienţi cu AG beneficiază de pe urma tratamentului medicamentos, care poate să le reducă nivelul de anxietate şi teamă, insa acesta nu este suficient daca vrei sa iti rezolvi problema pentru totdeauna.
Tratamentul medicamentos poate fi o parte importanta a intervenţiei, paralel cu învăţarea – în cadrul psihoterapiei a modului în care poti să iti rezolvi problemele cât mai eficient.

Ce ai tu de făcut ca si client?

Terapia nu este o experienţă pasivă pentru tine, client. Pentru succesul acestui tip de intervenţie este nevoie de implicarea ta activă. În consecinţă, trebuie să vii săptămânal la şedinţe (în unele cazuri chiar mai des).
Deoarece ai fost toată viaţa o persoană care s-a îngrijorat tot timpul, s-ar putea să fii reticent şi să ai dubii că te-ar putea ajuta ceva. Este adevărat că starea ta nu se va îmbunătăţi peste noapte, fapt pentru care va trebui să exersezi regulat reducerea îngrijorărilor şi a temerilor tale. Psihoterapia este un proces centrat pe aspectele inconstiente ale mintii, aspecte care sunt mai putin accesibile nivelului constient si mai rezistente la schimbare; este un process de autorestructurare ce presupune lucrul fluid si stimulativ cu ambele fatete ale realitatii psihice (interne si externe), suprafata si profunzimea, constientul si inconstientul.

Terapeutul iti va cere să vii la şedinţele săptămânale si in plus, te ajuta să identifici îngrijorările, sa despasesti obstacolele şi să fii asa cum iti doresti. Primele şedinţe sunt alocate evaluării şi explicării modului în care se derulează şi funcţionează intervenţia. Psihoterapia integrativa abordeaza persoana sub toate aspectele identitatii personale, a raportarii la sine si la lume. Identitatea este cea care satisface nevoia inter si intrapersonala de coerenta, de stabilitate si de sinteza care asigura o permanenta in existenta. Identitatea personala se plaseaza pe un continuum ce implica legaturile din trecut in trairea prezentului si construirea unui viitor dorit.

DEPRESIA

Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective. Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate, dificultăţi în concentrare, autocritică, sentimente de disperare, dureri fizice, izolarea de ceilalţi, iritare, dificultăţi în luarea deciziilor şi ideaţie suicidară. Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii.
Depresia variază între moderat şi sever. De exemplu, unele persoane au doar câteva simptome. Altele suferă de depresie severă, având un număr ridicat de simptome frecvente, de durată lungă, neplăcute.

Cine devine depresiv?

Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”. Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente. În fiecare an, un număr impresionant de persoane vor suferi din cauza depresiei majore: 25% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi se vor confrunta cu un episod depresiv major în cursul vieţii. Şansele recăderii într-un al doilea episod depresiv sunt ridicate. Motivele pentru diferenţele cauzate de gen în prevalenţa depresiei nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi faptul că femeile sunt mai predispuse să îşi recunoască deschis sentimentele de tristeţe şi autocritică, în timp ce bărbaţii poartă o mască sau îşi ascund depresia în spatele altor probleme, cum ar fi abuzul de alcool, jocuri de noroc şi droguri.

Care sunt cauzele depresiei?

Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Conform abordării noastre, depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factori din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste domenii. Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei tale sau, de exemplu, biochimia actuală a creierului tau. Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, la fel şi factorii comportamentali (nivele ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute). Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate şi dezadaptative.

Exista trei tipuri majore de erori de gandire identificate in gandirea persoanelor care sufera de depresie:
* Evaluarea inadecvata – stima de sine extrem de joasa, provenita din credinta ca persoana este lipsita de importanta si fara valoare (exemple: “Nu sunt in stare de nimic”, “Sunt incapabil”, Nu sunt bun de nimic”, etc)
* Viziune negativa legata de experienta curenta de viata – persoanele care sufera de depresie cred ca sunt incapabile sa isi atinga obiectivele si ca nu se pot bucura de viata (exemple:”Nimic nu ma mai bucura”, “Viata mea n-are nici un sens”, “Nu-mi mai place nimic”, etc)
* Pesimism – credinta ca lucrurile nu se pot schimba si situatia lor nu se va imbunatati (exemple: “Nu cred ca imi mai revin”, “N-am ce sa fac”, “Nu voi putea niciodata sa ajung mai sus”, “Asta e, asa mi-a fost dat”, “Nimic nu ma ajuta, n-are rost sa mai incerc”, “Lucrurile se vor inrautati”, etc)

Aceasta modalitate de raportare la sine si lume atrage o dispozitie depresiva care afecteaza viata si functionarea persoanei. Cineva care este trist, are ganduri pesimiste legate de prezent si viitor, nu va mai face nimic pentru ca situatia sa se schimbe.
Prin intermediul psihoterapiei, pacientul va putea surprinde legatura dintre ganduri, emotii, starea fizica si comportamente, va dobandi si va exersa abilitatile necesare pentru a-si gestiona singur starile si pentru a-si solutiona eficient problemele.

1. Te-ai confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative? De exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire? Un număr impresionant de cercetări a evidenţiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.
2. Esti în prezent angajat în mai puţine activităţi decât ai fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane depresive relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Asemenea persoane îşi petrec mai puţin timp în activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.
3. Nu mai vezi nimic bun la tine? Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi fac niciodată complimente. Asemenea persoane consideră că, dacă şi‑ar face complimente, ar deveni leneşe şi s‑ar mulţumi cu mai puţin.
4. Există multe abilităţi sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le ai? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viaţă, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.
5. Există în viaţa ta multe cerinţe noi pentru care nu te simţi pregătit? Faptul că te-ai mutat într‑un oraş nou, un nou loc de muncă, faptul că ai devenit părinte, că ai întrerupt o relaţie sau încercarea de a-ti găsi prieteni, pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.
6. Te simţi trist sau obosit, iti pierzi interesul, te simţi disperat, deoarece consideri că orice ai face nu poti îndrepta situaţia? Depresia se poate datora faptului că rămâi în anumite situaţii în care nu poti controla recompensele şi pedepsele. Locuri de muncă unde nu ai satisfacţii, legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.
7. A fi într‑o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primesti recompense, dar, mai mult, esti criticat şi respins de către ceilalţi. De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme.

Deşi fiecare dintre factorii descrişi mai sus te pot predispune la dezvoltarea depresiei, ei nu cauzează neapărat depresia. Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot creşte şansa debutului depresiei. În cazul în care te simţi singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimbă în bine şi că ar trebui să fii o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faci, prezinti un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt „cogniţiile” sau gândurile pe care le ai despre propria ta persoană şi despre mediul în care trăiesti.

Cum te poate ajuta terapia?

Psihoterapia abordează depresia prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilurilor de gândire, care cauzează şi menţin depresia. Psihoterapia se axează pe gândurile şi comportamentele tale actuale. Împreună cu terapeutul, vei examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea ta de bine şi de rău. Împreună cu terapeutul tau, vei examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care te fac să fii depresiv. Prin intervenţie, vei putea învăţa cum să gestionezi, sa depasesti obstacolele si sa privesti in perspectiva.
Impreună cu terapeutul, vei identifica simptomele şi gradul lor de severitate. În cadrul şedinţelor de început, vei fi rugat să iti stabilesti anumite scopuri pe care vrei să le atingi – de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea timidităţii, reducerea lipsei de speranţă sau a singurătăţii. Împreună cu terapeutul tau, vei monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce te apropii de scopurile stabilite.

În urma terapiei individuale, aproximativ 75% dintre pacienţi relatează o reducere semnificativă a simptomelor. Combinarea intervenţiei terapeutice cu cea medicamentoasă, în cele mai multe studii, arată o creştere a eficienţei de până la 85%. Chiar mai mult, majoritatea pacienţilor care beneficiază de terapie menţin stările emoţionale îmbunătăţite şi la 2 ani după terminarea intervenţiei. În cadrul terapiei reducem nu doar simptomatologia, dar vei învăţa si cum să împiedici pe viitor reinstalarea simptomelor.

Ce trebuie să faci tu ca si client?

Interventia psihoterapeutica necesită participarea ta activă. În cadrul etapelor iniţiale, terapeutul te-ar putea ruga să vii de două ori pe săptămână, până când simptomele tale se vor ameliora. Vei fi rugat să completezi fişe şi scale prin care se evaluează depresia, anxietatea şi alte probleme pe care le-ai putea avea şi să citesti materiale specifice legate de depresie şi de tratamentul acesteia. Psihoterapia este un proces centrat pe aspectele inconstiente ale mintii, aspecte care sunt mai putin accesibile nivelului constient si mai rezistente la schimbare; este un process de autorestructurare ce presupune lucrul fluid si stimulativ cu ambele fatete ale realitatii psihice (interne si externe), suprafata si profunzimea, constientul si inconstientul.

Terapeutul iti va cere să vii la şedinţele săptămânale si in plus, te ajuta să identifici îngrijorările şi să vezi lucrurile dintr-o perspectiva diferita. Psihoterapia integrativa abordeaza persoana sub toate aspectele identitatii personale, a raportarii la sine si la lume. Identitatea este cea care satisface nevoia inter si intrapersonala de coerenta, de stabilitate si de sinteza care asigura o permanenta in existenta. Identitatea personala se plaseaza pe un continuum ce implica legaturile din trecut in trairea prezentului si construirea unui viitor dorit.

Deşi multe persoane diagnosticate cu depresie sunt neîncrezătoare în îmbunătăţirea situaţiei, există şanse foarte mari ca şi nivelurile de depresie traite de tine să scadă dramatic in urma psihoterapiei.