Publicat de Alexandra Militaru 

Mediul familial reprezinta contextul in care copilul are prima experienta a contactului cu norme, valori, modele pe care acesta va trebui sa le interiorizeze si sa le inteleaga. Parintii vor asigura sprijin, un cadru protector, cald, afectiv pentru formarea unor relatii optime. Adler sustine ca atitudinea parentala are un rol major in dezvoltarea si expresia personalitatii. Conform acestuia, exista doua atitudini parentale cu consecinte nefavorabile in personalitatea aflata in formare a viitorului adult: rasfatarea excesiva si neglijarea.

Pe de o parte, acei parinti care rasfata copilul in exces, oferindu-i prea multa atentie si hiperprotectie, risca sa il conduca la o personalitate cu probleme serioase la maturitate, precum sentimente de inferioritate, dependenta exagerata fata de ceilalti. Daca parintii nu aleg sa descurajeze anumite comportamente disfunctionale sau aleg sa il protejeze de situatiile dificile, atunci viitorul adult se va confrunta cu numeroase probleme, printre care si incapacitatea de a face fata problemelor vietii, dependenta fata de altii si un grad redus de auto-determinare. Aceasta atitudine parentala va cauza o tulburare de atasament dezinhibitorie ce presupune regresie emotionala, cautand confort si atentie, indiferent de sursa.

In partea opusa se afla parintii care aleg sa isi neglijeze copiii, oferind cu zgarcenie atentia, dragostea si grija de care au nevoie. Acest tratament va duce la probleme serioase in viata adulta, printre acestea numarandu-se incapacitatea de integrare si adaptare la situatiile si problemele de zi cu zi, manifestand o atitudine rece, distanta si suspicioasa fata de ceilalti, lucru care va conduce la incapacitatea de a dezvolta relatii sanatoase si puternice cu partenerii de viata. Aceasta atitudine parentala va cauza o tulburare de atasament inhibitorie ce se manifesta prin inhibitie, esecul de initiere sau de raspundere la interactiuni sociale. Copilul va fi detasat emotional, retras, greu de linistit, devenind agresiv la apropierea celorlalti.

Bowlby formuleaza teoria atasamentului si lanseaza conceptul de “baza de siguranta” formata in copilaria mica si mentinuta pe parcursul intregii vieti, manifestandu-se prin incurajare si disponibilitate. Astfel, se formeaza atasamentul securizant care ii ofera copilului un mediu propice de dezvoltare emotionala cu functionari sanatoase, intr-un mediu securizat. Pentru un model parental eficient, trebuie promovate comportamentele de acceptanta si autonomie, imbinate cu un control flexibil care sa nu opreasca nevoile de afirmare ale copilului.

Asa cum spuneam mai sus, tulburarile de atasament au la baza deficitul sau excesul de contact. Copiii cu acest tip de tulburari sunt sensibili la schimbari, pot ajunge la intarzieri in dezvoltare in anumite arii (motor, cognitive, social, limbaj) si vor avea dificultati in rezolvarea sarcinilor. La maturitate vor manifesta blocaje in legatura cu integrarea sociala si stabilirea unor relatii sanatoase. In astfel de cazuri, este necesara o restructurare emotionala prin psihoterapie.

Tag-uri: copii, parinti, parenting, educatie parentala, psihoterapie, teoria atasamentului, mediu familial, dezvoltarea copilului.

Centrul Armonia

Dezvoltare personală,

consiliere & psihoterapie

&

&

Copyright 2022 - Societate Civilă de Psihologie "Militaru & Co." & Asociația Centrul Armonia

Toate drepturile rezervate.