Publicat de Daniela Militaru
Actori pe scena vieții, se întâmplă uneori să ne dorim a întelege, conștient sau inconștient, cum e să fim în alte roluri decât cele pe care suntem obișnuiți să le jucăm și în care observăm ca alții se simt confortabil. Uneori din pura curiozitate, alteori pentru că ne imaginam cum din postura respectiva putem salvam ceva sau pe cineva, ne îmbracam cu haine nepotrivite, cream relații, ținem discursuri sau spunem cuvinte pe care în rolul nostru obișnuit nu le-am fi rostit.
Senzatia de nou si neprevazut ne face priozionieri intr-un compromis pana vine, ca un dus rece, LECȚIA. Ne trezim apoi la realitate, incet sau dintr-o data, pe masura ce intelegem lectia, mai bogati cu o experienta insa si cu o rana a carei urma ne va însoți până când... Până când?
Până când spectacolul se încheie...
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplu fapt de a respira. (Pablo Neruda)
Puțini sunt cei ce nu plâng în clipa nașterii... ceilalți, zbieram din toate puterile parcă nemulțumiti de locul în care am ajuns, știind ce ne așteaptă... Ce ne așteaptă? Lecții, experiențe din care avem de învățat dacă suntem deschiși și întelegem rostul întâmplărilor, întâlnirilor și relațiilor din viața noastră. Alegerea e, pe cât de complicată pare, atât de simplă: trăiești și depășești limitele, înveți și mergi mai departe cu bucuria că ai mai făcut un pas sau ...rămâi repetent până când ești dispus să renunți la orgoliu, frustrări, egoism, nemulțumiri, invidie, gelozie, sentimente de vinovăție și să păstrezi înțelesul frumos al clipelor din viața ta și recunoștința oamenilor ce au fost părtași la ele.
Copyright 2022 - Societate Civilă de Psihologie "Militaru & Co." & Asociația Centrul Armonia
Toate drepturile rezervate.